Cu siguranță toți locuitorii comunei Florești au auzit de zona care se numește „Cetatea Fetei”. Dar câți știu că acolo chiar există niște ruine ale unei cetăți care datează dinainte de anul 1241?
Partea care încă se mai poate vedea este ceea ce a mai rămas după ce vechea cetate a fost distrusă probabil în timpul Răscoalei Țărănești de la Bobâlna din anul 1427.
Cetatea a avut rolul de observație în timpul invaziilor tătarilor. După ce s-a înăbușit răscoala, Episcopia Catolică a construit cetatea de la Gilău, cu același scop de observație.
Numele cetății provine dintr-o legendă locală care spune că în timpul invaziilor tătare o fată din sat a fost prinsă de tătari și în ciuda torturilor nu a dezvăluit locul în care se ascunseseră oamenii din sat. În amintirea ei, cetatea ar fi fost denumită „Cetatea Fetei”.
Săpăturile arheologice de la începutul anilor 1990 au dezvăluit rămășițele unei fortificatii de lemn de 4,4 metri grosime și a unui zid de piatră, o asociație neobișnuită, care anterior nu era cunoscută în Transilvania medievală.
Ruinele zidului de piatră rămas au o lățime de 6 metri, o înălțime de 6,75 metri și au o deschidere de 1,9 metri x 1,3 metri care traversează zidul de piatră la o adâncime de 1,5 metri.
În clipa de față mai există doar o serie de ruine și o gaură de puț din care pornește un tunel subteran, blocat la câțiva metri de o poartă din fier. Se spune că din acel loc ar porni un tunel care leagă cetatea de biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca.
Pe seama Cetăţii Fetei circulă mai multe legende. Una dintre acestea spune că în cetate ar trăi şapte zâne, care dorm în paturi împletite din pânză de păianjen şi cărora albinele le-ar aduce miere.
Altă legendă spune că un fecior din sat ar fi mers după lemne în pădure împreună cu tatăl său. S-ar fi iscat o furtună, iar feciorul nu s-a mai întors în sat. Lumea l-a crezut mort, dar el a apărut după câţiva ani, spunând că a rămas slugă la Cetatea Fetei, la zâne.
